Cetatea Aradului, fortareata, lagar si potentiala atractie turistica

Actuala cetate a Aradului este unul dintre cele mai importante monumente istorice existente în momentul de fata în zona de vest a tarii.

Ridicata în a doua jumatate a secolului al XVII -lea, cetatea a fost considerata una dintre cele mai impresionante fortificatii militare ale timpurilor respective.

Istoricul cetatii, în mai bine de 200 de ani de existenta, este legat de diferite evenimente importante. În timpul Revolutiei lui Horea, în 1784, cetatea a fost unul dintre centrele de actiune a trupelor imperiale împotriva rasculatilor. În vremea razboaielor napoleoniene în cetate au fost tinuti numerosi prizonieri francezi. Dupa revolutia din 1848, în cazematele cetatii, au fost închisi si condamnati numerosi revolutionari printre care si Eftimie Murgu. Odata cu sfârsitul secolului al XIX-lea, când se schimba conceptia strategica, cetatea îsi pierde importanta, devenind o simpla cazarma.

Dupa asediul nereusit al turcilor asupra Vienei, se formeaza o noua coalitie antiotomana. În 1686 este cucerita Buda si trupele imperiale în curând vor sosi sub zidurile Aradului, iar la inceputul lunii decembrie 1687, sub conducerea generalului Mercy, încep asediul sistematic al orasului, aparat de circa 1500 de spahii si 500 de ieniceri. Noile forte otomane sosite dinspre Timisoara sunt nimicite de austrieci lânga podul Muresului. Populatia orasului se rascoala, omorând o parte dintre turcii din oras si capturând apoi o întreaga garnizoana.
Întregul comitat aflat la nord de Mures va fi ocupat de austrieci, si Pacea de la Karlowitz din 1699 rezolva soarta Aradului. Partile aflate spre nord de Mures ajung sub dominatie habsburgica si timp de 20 de ani, Muresul va forma hotarul între cele doua imperii. Dupa razboiul din 1716-1718, purtat împotriva turcilor si terminat cu pacea de la Passarowitz, Banatul va fi încorporat în Imperiul Habsburgic.

Dupa Pacea de la Karlowitz, linia Muresului capata o mare importanta strategica. Deoarece cetatea Aradului va deveni centrul de aparare în aceasta zona, înca din 1689, printul Eugen de Savoya întocmeste un plan pentru rezidirea ei, lucrarile de constructie fiind conduse de Georg Haruckern. Cetatea patrulaterala cu bastioane si tunuri, amplasata în cartierul Dragasani, catre Fabrica de Zahar, a fost ferita, pe de o parte de Mures, pe de alta parte de bratele acestuia. Cetatea va fi darâmata în timpul Mariei Tereza, când va fi construita actuala cetate a Aradului, dupa sistem Vauban (1763-1783). Planul a fost aprobat personal de împarateasa Maria Theresa si de fiul ei, Iosif al II-lea.
De construirea cetatii, în momentul respectiv, a fost legata problema stramutarii orasului în câmpia Zimandului, pentru ca cei din cetate sa aiba câmp deschis de tragere. Rezistenta populatiei si apelurile la Viena au determinat suspendarea acestei idei.

Dupa revenirea la Arad din razboiul de sapte ani (1756-1763), soldatii participa la construirea noii cetati, situata pe malul banatean. Miile de soldati au lucrat cu carutele proprii în popina din bucla Muresului la arderea caramizilor pentru cetate. Proiectata de catre o echipa de ingineri militari, sub conducerea comandantului Ferdinand Philipp Harsch, în cel mai modern sistem defensiv de atunci, Vauban-Tenaille, cetatea, asemanatoare unei stele, în sistem bastionar, este terminata dupa 20 de ani de munca, în 1783. Istoria ulterioara a acestei cetati difera atât de cea a Timisoarei, cât si de cea a Oradiei. Asezarea civila de pe lânga zidurile lor le-a influentat atât de mult destinul, încât vor avea de suferit, rând pe rând, dezafectari partiale. Ultima reduta, care se încapatâneaza sa reziste asaltului civilizatiei urbane, este splendid conservata fortificatie hexagonala de la Arad, mascata în bucla în forma literei omega a râului Mures. Inginerii militari cu experienta ai împaratiei (olandezi, italieni si belgieni), au considerat ca popina cu caracter peninsular era suficient de înalta pentru a face fata unor inundatii catastrofale Cu cele 296 de guri de foc initial prevazute, cetatea era inexpugnabila. Labirinticul sistem bastionar se afla în administrarea Ministerului de Razboi de la Viena. Corpul de cladire din jurul Bisericii Romano-Catolice adapostea calugarii franciscani dedicati Sf. Ioan de Capistrano. În caz de asediu, manastirea devenea spital. Prezenta rasculatilor arestati si închisi în cazemate a timbrat fortareata cu o conotatie noua, neprevazuta, aceea de închisoare. Timp de 135 de ani, pâna în luna noiembrie 1918, ea a devenit una dintre cele mai mari închisori militare ale imperiului bicefal habsburgic.

Ultimul razboi austro-turc (1788-1790) solicitase prezenta activa a soldatilor aradeni în sudul Europei, în asediile de la Novi si Dubita. În razboiul purtat de Coalitia I antifranceza, regimentul se evidentiase în cucerirea fortificatiilor de la Valenciennes, în sudul teritoriului belgian (iulie 1793). În anul 1799, acelasi regiment participa la luptele din nordul Italiei. Pentru paza Cetatii Arad, orasenii au înfiintat în cursul anului 1796 o garda civila compusa din 70 de voluntari. În scurt timp, efectivul acestora ajunsese la cifra de 500 de membri. Cele trei batalioane componente foloseau în mod distinct limbile româna, germana si maghiara. Existenta lor s-a perpetuat pâna la razboiul civil (1848-1849).
În rastimpul celor peste 20 de ani de razboaie cu Franta, în cetate s-au perindat peste 3.000 de prizonieri francezi.
În perioada 1848-1849, când întreaga Europa era împânzita de miscari revolutionare, trupele imperiale din Arad (formate din români si austrieci), au rezistat asediului armatelor revolutionare ungare coduse de cei 13 generali. Cetatea a fost supusa unor grele bombardamente, dar cu întariri sosite din Timisoara, Caransebes si Sibiu, a reusit sa reziste asediului prelungit.
Dupa înfrângerea trupelor revolutionare maghiare, cetatea a devenit închisoare pentru aproape 500 de ofiteri, care ulterior au beneficiat de clementa împaratului Franz Iosef I, care a venit personal la Arad în luna iunie a anului 1852. Etapizat, pâna la 4 mai 1857, toti prizonierii politici au fost eliberati din toate închisorile imperiului. Dupa terminarea razboiului Crimeei, Regimentul 33 revenea în cetate.

Cetatea, ca lagar
Cetatea a mai adapostit prizonierii din Bosnia-Hertegovina. În jurul anului 1881 se aflau aici 1239 de militari otomani. În aceeasi parte sudica a cetatii, în cazemate exterioare, a fost improvizat un lagar de internare, începând din vara anului 1914. Civili de toate vârstele, împreuna cu militari cazuti prizonieri, au salasluit aici pâna la sfârsitul primului razboi mondial. În luna noiembrie 1918, trupele aliate franco-sârbe înaintau pâna la aliniamentul Muresului, ocupând cetatea. Dupa incidentul de steag dintre gardistii români si cei maghiari din data de 29 decembrie 1918, petrecut în fata Hotelului “Crucea Alba” (azi “Ardealul”), trupe din armata coloniala franceza ocupa si orasul Arad. În cursul lunii iulie 1919, trupele aliate franco-sârbe parasesc cetatea în favoarea armatei regale române. Fostul ofiter al Regimentului 33 infanterie austriac-desfiintat odata cu transformarea Austriei în republica-Alexandru Vlad va prelua comanda noului Regiment nr. 2 infanterie al armatei române, încazarmat în Cetatea Aradului. Curând aici va fi sediul Regimentului teritorial român nr. 93 de infanterie.
În momentul de fata se fac demersuri pentru a introduce Cetatea în circuitul turistic, însa este destul de dificil de realizat acest lucru, pentru ca Cetatea Aradului trebuie trecuta din patrimoniul Ministerului Apararii Nationale, în cel al autoritatilor locale. Asadar trebuie mutat batalionul si eliberata cetatea. Pentru asta însa, este nevoie de amenajarea unui alt teren de instructie, de aproximativ zece hectare, si de îmbunatatirea conditiilor de la Lipova, unde ar putea sa fie mutat batalionul. De fapt chiar ofiterii din batalionul de aici nu agreeaza ideea mutarii la Lipova.

Miza Cetatii Aradului este imensa, iar subiectul este discutat de ani de zile. Potrivit autoritatilor, Cetatea are o suprafata construita de aproape 150.000 mp si o suprafata a terenului de 88,86 ha. A fost de fapt mentionata ca atu al orasului în strategia de dezvoltare. La aceasta ora gazduieste Batalionul 191 Infanterie “Colonel Radu Golescu”, care e parte a Batalionului mixt romano-maghiar, iar militarii de aici participa de câtiva ani la actiunile de mentinere a pacii din teatrele de operatiuni din întreaga lume.
Daca ar obtine trecerea Cetatii în circuitul turistic, autoritatile ar dori sa o transforme într-un adevarat motor de dezvoltare al orasului. Odata rezolvate problemele cu Cetatea, aceasta ar putea deveni un magnet pentru turisti, pentru ca s-ar putea construi hoteluri, centre de conferinte, muzee, structuri administrative sau zone de petrecere a timpului liber.

Sursa: http://www.observator.info

Alte informatii si imagini: http://www.prourbe.ro/monumente/cetatea-aradului/

Parteneri : prezentarea curenta este sub sponsorizarea:

» Selin.ro » Robinetarie.ro

Foto